Terapia cu apă rece. Tot ceea ce trebuie sa stii!

Terapia cu apă rece. Tot ceea ce trebuie sa stii!

 

 

Terapia cu apă rece, numită și terapia Wim Hof, are unele beneficii distincte pentru sănătate, confirmate de un număr tot mai mare de studii clinice, sportivi, antrenori si chiar vedete. Iarna și temperaturile reci pot fi extrem de benefice atunci când vine vorba de sănătatea umană, desi multi dintre noi nu apreciem acest anotimp si preferam sa ne cuibarim in interiorul casei sau unei cabane calduroase la munte. În Scandinavia și Rusia, mulți oameni caută în mod activ frigul: se crede in aceste zone că înotul în apă rece face minuni pentru sănătate și există deja multe studii științifice care sugerează acest lucru.

 

Ce este terapia cu apă rece?

Terapia cu apă rece reprezintă expunerea scurtă (1-5 minute) la apă rece cuprinsă între 0 și 10°. Este folosită pentru a trata unele afecțiuni de sănătate sau pentru a stimula imunitatea. Această practică există de câteva milenii, dar a fost adaptata la zilele noastre in zonele unde nu exista temperaturi reci prin băi de gheață, dușuri rapide zilnice, înot în aer liber.

Principiul de bază este că un factor de stres scurt, cum ar fi frigul, generează beneficii pentru sănătate. Prin analogie cu mersul la sala de sport unde ne stresăm mușchii pentru o perioadă scurtă de timp, iar ca răspuns mușchii cresc și sănătatea generală de sănătate se îmbunătățește.

 

Efectele terapiei cu apă rece:

 

  • Reduce inflamația și durerea musculară:

Potrivit experților medicali, motivul pentru care apa rece ajută la durere este faptul că vă determină vasoconstricția vaselor de sânge. Acest lucru reduce fluxul de sânge în zonă – de exemplu, o vătămare la care aplicați gheață – ceea ce ajută la reducerea umflăturilor și inflamației. Studiile indică faptul că sportivii care se scufundă în apă rece pentru perioade scurte după exerciții fizice au mai puțină durere musculară ulterior. Un studiu australian efectuat în 2011 a constatat că bicicliștii care au finalizat sesiuni intense de antrenament au raportat un nivel scăzut de durere după ce au aplicat terapia cu apă rece timp de 10 minute.

Un studiu similar care a implicat 20 de sportivi care au făcut terapia cu apă rece într-o piscină cu apă de 12°C până la 15°C, a raportat un nivel mai scăzut al durerii musculare la cei care 20 de sportivi fața de cei care nu au avut făcut acest lucru după exerciții.

 

  • Reduce simptomele depresiei:

Chiar dacă apa rece nu este un remediu pentru toate afecțiunile de sănătate mintală, anumite studii de caz sugerează că înotul în apă rece a ajutat la ameliorarea simptomelor depresiei și anxietății la unele persoane. Un studiu de caz descrie o femeie care a experimentat anxietate și depresie de la vârsta de 17 ani. La 24 de ani, a început un program de înot săptămânal în apă rece. De-a lungul timpului, simptomele ei au scăzut atât de semnificativ încât a reușit să nu mai ia medicamente pentru a le trata. Un an mai târziu, medicii ei au descoperit că înotul regulat îi ținea la distanță simptomele depresiei.

Într-un alt studiu științific, cercetătorii au descoperit că un program de dușuri reci scurte de două ori pe zi a scăzut simptomele depresive. Cu toate acestea, este important de menționat că niciunul dintre participanții la acest studiu nu fusese diagnosticat cu depresie.

 

  • Îmbunătățește sistemul imunitar:

Există dovezi din ce în ce mai mari că terapia cu apă rece poate stimula sistemul nostru imunitar, determinând îmbunătățirea capacitații de a lupta împotriva bolilor.

Într-un studiu olandez, cercetătorii au testat dacă oamenii își pot influența voluntar propriul răspuns imun practicând meditație, respirație profundă și tehnici de imersiune în apă rece. Când participanții la studiu au fost expuși la o infecție bacteriană, grupul care a folosit aceste tehnici a avut mai puține simptome, markeri antiinflamatori crescuți și  markeri pro-inflamatorii (citokinelor) scăzuți. Nivelurile mediatorilor proinflamatori TNF-α, IL-6 și IL-8 au fost mai mici în grupul de intervenție și s-au corelat negativ cu nivelurile de IL-10. Prin urmare, rezultatele au fost extrem de pozitive. Alte studii au sugerat că expunerea zilnică la apă rece ar putea crește, pe o perioadă de săptămâni sau luni, imunitatea antitumorală.

De menționat caci si japonezii au folosit terapia cu apă rece pentru a trata durerea și inflamația cauzată de afecțiuni reumatice și de altă natură.

 

  • Accentuează pierderea in greutate:

Se presupune caci expunerea la frig vă pot crește capacitatea de a arde calorii. Deși sunt necesare mai multe cercetări pentru a determina dacă terapia cu apă rece poate ajuta la scăderea în greutate, unele studii au arătat că scufundarea în apă rece poate accelera rata metabolică. Aceasta este rata la care corpul tău folosește energie și arde calorii.

 

Care este explicația științifica: grăsimea brună este grăsimea producătoare de energie, care arde calorii, de care bebelușii au nevoie pentru a-și regla temperatura corpului. Cea mai mare parte dispare odată cu înaintarea în vârstă, dar scanările PET au arătat că adulții mențin această grăsime si in perioada adultă. Cercetătorii olandezi au raportat aceste descoperiri în The New England Journal of Medicine din 2009, demonstrând că temperaturile moderat reci activează grăsimea brună la 23 din 24 de voluntari din studiu.

Un alt studiu a constatat că rata metabolică bazală a femeilor coreene și-au câștigat existența scufundându-se pentru fructe de mare în apele reci de pe insula Jeju, a fost semnificativ mai mare în timpul lunilor de scufundări de iarnă decât în ​​timpul scufundărilor de vară. Exista si alte dovezi că scufundările de scurtă durată (5 minute) în apă sub 15°C cresc rata metabolismului, dar pană in acest moment nu au existat studii de amploare care să demonstreze că scufundările repetate cu gheață duc la pierderea semnificativă în greutate.

 

  • Poate crește rezistența mentală:

Forțându-te să faci ceva ce într-adevăr nu vrei să faci, te va face o persoană mai puternică. A rămâne în zona de confort te va duce la o viață de neîmplinit, fără a-ți atinge potențialul. Ieșirea regulată din zona ta de confort poate avea un efect pozitiv în toate domeniile vieții, iar una din cele mai bune modalități de a ieși din zona ta de confort poate fi un duș rece.

 

  • Poate reseta sistemul de reglare a temperaturii:

Dacă sunteți cineva care simte întotdeauna frig, dușurile reci pot fi o modalitate excelentă de a vă reseta controlul temperaturii corpului. În lumea modernă occidentală, mulți dintre noi am pierdut capacitatea de a ne încălzi. Suntem păstrați un temperat constant prin încălzire centrală sau îmbrăcăminte caldă. În timp, corpul tău poate deveni dependent de surse externe de căldură, mai degrabă decât să se bazeze pe propriile mecanisme de producere a căldurii.

Dușurile reci vă pot reseta corpul pentru a se încălzi. Unul dintre numeroasele beneficii pozitive ale dușurilor reci regulate este că te simți cald tot timpul! Acest lucru poate fi incredibil de benefic pentru cineva care se luptă cu senzația de frig tot timpul.

 

  • Alte efecte: terapia cu apă rece vă poate îmbunătăți circulația, vă poate adânci somnul, vă poate crește nivelul de energie și vă poate crește libidoul.

 

Terapia cu apă rece in practica:

Dacă doriți să faceți această tehnică în mod corespunzător, conform unui protocol care a fost dovedit științific ca funcționează, si care asigura efectuarea exercițiilor in siguranța, vizitați pagina lui Wim Hof ​​(Ice Man), cel care a adaptat si rafinat aceasta tehnica pentru a putea fi implementata mai usor azi. Dar dacă căutați sfaturi rapide, iată-le:

 

  • Există un model de respirație care vă va ajuta să vă adaptați mai repede la frig și care trebuie făcut înainte de a intra în apă rece. Pentru mai multe informații, consultați aici: pagina lui Wim Hof ​​(Ice Man); Tehnica se compune din 3-4 cicluri. Un ciclu presupune o respirație continua de tipul inspir maxim-expir relaxat (de 30-40 de ori) urmat de un ciclul de retenție-inspir (apnee, cat mai mult timp posibil), urmat de o expirație maxima. După câteva secunde de pauza, se începe al doilea ciclu. Exista unii experți care spun caci respirația are un efect la fel de important ca si expunerea la rece, deci este foarte importanta.
  • Faceți dușuri calde-reci. Începeți cu apă caldă și, după câteva minute, scădeți treptat temperatura până când aceasta devine la limita suportabilului. Creșteți timpul de expunere la apa rece în fiecare săptămână. Faceți între 3 și 5 runde pentru fiecare duș, pentru o durata totală de 3-5 minute de expunere la apa rece;
  • Scufundați-vă într-o baie de gheață: adăugați gheață în apă până când temperatura va fi situată între 0 și 10°C și rămâneți scufundat doar 30 de secunde, săptămâna următoare 1 minut și așa mai departe, în funcție de capacitatea dvs. de adaptare (nu mai mult de 5 minute). Asigurați-vă că urmați sfaturile de siguranță de mai jos.
  • Luați în considerare o baie scurtă în ape mai reci. Asigurați-vă că urmați sfaturile de siguranță de mai jos.

 

Sfaturi de siguranța:

  • Pentru a practica terapia cu apă rece, trebuie să o faceți într-un mediu controlat;
  • Expunerea la apă rece se face treptat (mai întâi mâinile și picioarele, apoi alte părți ale corpului), de asemenea progresiv (30 secunde, 1 min, etc …);
  • Dacă aveți afecțiuni cronice, discutați mai întâi cu medicul dumneavoastră, deoarece imersiunea în apă rece, dacă se face necorespunzător (brusc), vă poate afecta tensiunea arterială, ritmul cardiac și circulația, poate provoca probleme cardiace;
  • In mod ideal, ar trebui să aveți alături un observator;
  • Asigurați-vă că vă încălziți când terminați sesiunea; temperatura corpului poate continua să scadă chiar și după ce ieșiți din apă, crescând riscul de hipotermie, așadar mențineți imersiunile scurte <5 minute; deși vă puteți crește treptat toleranța la frig, nu există niciun motiv terapeutic pentru a rămâne în apă rece mai mult de câteva minute.

 

Concluzii:

 

Terapia cu apă rece – indiferent dacă este vorba de un dus rece sau o baie cu gheață, făcută cu expunere progresiva si dublata de tehnici de respirație, are extrem de multe efecte benefice:

  • Reduce inflamația și durerea musculară;
  • Îmbunătățește sistemul imunitar;
  • Accentuează pierderea in greutate, stimulează metabolismul;
  • Reduce simptomele depresiei;
  • Poate crește rezistența mentală, accentuează concentrarea;
  • Poate reseta sistemul de reglare a temperaturii;
  • Poate îmbunătăți circulația, poate ameliora somnul, poate crește nivelul de energie și vă poate crește libidoul.

 

 In foto Wim Hof, cel care a rafinat tehnica de expunere cu apă rece, la inceputul anului 2020, in Polonia, chiar inaintea izbucnirii pandemiei COVID.

Colchicina, noul „medicament minune” importiva COVID-19

Colchicine Shows Promise in COVID-19 Patients, With Caveats | MedPage Today

Un nou studiu canadian, COLCORONA, desfasurat de catre Institutul Inimii din Montreal (The Montreal Heart Institute (MHI), face o descoperire majora in tratamentul COVID-19.

Rezultatele studiului COLCORONA (4488 de pacienți diagnosticati pozitiv pentru COVID-19 printr-un test PCR nazo-faringian) au arătat că colchicina a redus cu 21% riscul de deces sau spitalizare la pacienții infectati cu COVID-19 comparativ cu placebo. In grupul de pacienti tratati cu colchicina s-au redus spitalizările cu 25%, a scazut necesitatea ventilației mecanice cu 50% și decesele au scazut  cu 44%.

Colchicina este un medicament antiinflamator larg folosit, si de asemenea foarte ieftin. Doza folosita in acest studiu a fost de 0.5mg de colchicina de doua ori pe zi timp de 3 zile, apoi 0.5mg de colchicina o data pe zi timp de 27 de zile. Tratamentul a fost initiat imediat ce diagnosticul de infectie COVID-19 a fost pus, reducand astfel riscul de a dezvolta o formă severă a bolii și, în consecință, reduce numărul de spitalizări. Prescrierea colchicinei pacienților ar putea ajuta la ameliorarea problemelor de congestie a spitalelor și la reducerea costurilor asistenței medicale.

 

Referinte:

https://clinicaltrials.gov/ct2/show/NCT04322682

https://www.icm-mhi.org/en/pressroom/news/colchicine-reduces-risk-covid-19-related-complications

Unul din 6 infarcte de miocard nu sunt diagnosticate la nivel European. (informații destinate pacienților)

Unul din 6 infarcte de miocard nu sunt diagnosticate la nivel European. (informații destinate pacienților)

Conform unui studiu efectuat recent, 16% dintre victime au fost spitalizate în luna precedentă pentru simptome atipice. In Anglia, unul din șase pacienți cu infarct miocardic urmat de deces a fost spitalizat cu o luna înainte ca de diagnosticul de infarct sa fie constat. Ar putea fi evitat accidentul fatal? Aceasta este întrebarea ridicată de studiul realizat de profesorul Perviz Asaria și colegii săi de la Colegiul Imperial din Londra, alături de cercetători din Harvard, SUA. Rezultatele au fost publicate în The Lancet Public Health. Cercetătorii au studiat dosarele medicale al celor 135950 de persoane in varsta de peste 35 ani si care au murit de un infarct miocardic in Anglia intre 2006 si 2010. Ei au descoperit ca jumătate au fost deja spitalizați in cele patru săptămâni înainte de accidentul fatal (corespunzând la un grup de 66490 de pacienți).

 

Șanse pierdute sau erori de clasificare

Apoi au respins două treimi dintre cei diagnosticați cu infarct miocardic, direct sau secundar, și s-au concentrat pe cei 21677 de pacienți cărora nu li s-a pus diagnosticul corect. În cea mai mare parte (59%), motivele spitalizării nu au favorizat în mod special o problemă cardiacă, ci au fost alte cauze de prezentare (pneumonie, cancer, infecție, fracturi, etc.). La 7566 pacienți (35%), diagnosticul efectuat în timpul spitalizării a fost cel al unei alte tulburări cardiace, inclusiv insuficiența cardiacă sau tulburarea ritmului cardiac (în special fibrilația atrială). La 1368 pacienți (6%), au existat, de asemenea, simptome sugestive pentru infarctul miocardic, cum ar fi sufocarea sau durerea toracică atipică.

 

Faptul ca simptomele sunt subestimate nu înseamnă neapărat ca este vorba de o eroare medicala, dar studiul arata ca medicii trebuie sa își îmbunătățească noțiunile de stratificare a riscului pentru a detecta mai bine cine este expus riscului de a muri de la un infarct in cazul simptomelor atipice. Stabilirea unui prognostic este întotdeauna mai dificil decât efectuarea unui diagnostic a posteriori și din păcate nu toate persoanele care se plâng de o jena gastrică pot fi spitalizate pentru supraveghere una sau mai multe zile.

 

În ceea ce privește durerea toracică tipică infarctului, un studiu efectuat în Carolina de Nord între 1994 și 2006 a arătat că a fost absenta la două treimi din cei diagnosticați cu infarct. Medicii sunt foarte buni în tratarea atacurilor de inimă atunci când sunt cauza principală de spitalizare, dar mai puțin buni atunci când sunt confruntați cu diagnosticul unui infarct care se prezinta cu simptome ale unor comorbidități.

 

Eșecul detectării in Franța.

În Franța, se estimează că 120000 de infarcte (sau sindrom coronarian acut) apar în fiecare an. Îmbunătățirea gestionării pacienților cu dureri toracice a redus în mod semnificativ mortalitatea la infarct miocardic. Dar marjele de progres încă există, deoarece o treime dintre pacienți își pierd timpul vizitând medicul de familie sau mergând in centre periferice de urgenta, în loc să apeleze direct la serviciul de urgență 112 sau 15, atunci când apar simptome tipice de infarct miocardic (dureri toracice continue).

 

 

Stopul cardiac: primele minute sunt decisive (informații destinate pacienților)

Stopul cardiac: primele minute sunt decisive (informații destinate pacienților)

Șansele de supraviețuire pe termen lung cresc în mod semnificativ odată cu un răspuns prompt în urma unui stop cardiac.

 

În fiecare an, în Franța, 40.000 de oameni suferă de stop cardiac. In Paris șansele de supraviețuire la 30 de zile au fost de aproape 10% în 2016, comparativ cu 6%, cinci ani mai devreme. În Danemarca, o țară cu 5,6 milioane de locuitori, rata de supraviețuire a fost de 12% în 2013, față de 5% în 2001. Acest progres s-a datorat formarii populației generale în gesturi de resuscitare, în scopul de a reporni inima (masaj cardiac început de prima persoana care întâlnește bolnavul -după alertarea unei echipe medicale specializate – urmata de inițierea defibrării dacă este necesar, cu ajutorul unui defibrilator automatic). Rezultatul formarii publicului general a fost o recuperare a bătăilor inimii de la 18% în 2001 la 60% în 2013, conform unui studiul publicat in European Heart Journal. Astfel, supraviețuirea bolnavilor a crescut cu 10%; îmbunătățirea pregătirii din serviciile de urgență și de asistență spitalicească unde va ajunge bolnavul aduc un surplus supraviețuirii.

 

Începând cu 2013, Societatea Daneza Cardiovasculara a hotarat ca toate victimele unui stop cardiac a căror inimă este repornită (« stop cardiac recuperat », în jargonul medical) ar trebui sa beneficieze rapid de o coronarografie sau angiografie coronariană (examen pentru a vizualiza arterele inimii) și, dacă o arteră este blocata, un stent ar trebui implantat cat mai rapid pentru a restabili fluxul de sânge (angioplastie cu stent). Acest lucru înseamnă căci cazurile de stop cardiac ar trebui aduse de serviciile de urgență direct la un spital cu secție de cardiologie intervențională.

 

Luând cei 41.000 de pacienti din studiul danez, înrolați intre 2001 și 2013, Dr. Tranberg si colegii săi au observat ca 16000 de pacienți au murit, 18000 au fost transferați la un spital local și 7000 au fost duși la un centru de cardiologie intervențională. A fost înregistrat un procentaj de 29% supraviețuitori. Cu toate acestea, studiul arată ca depărtarea de centru nu afectează în mod semnificativ rata de supraviețuire. Daca un stop cardiac este recuperat, e acceptabil sa se piardă puțin mai mult timp cu transportul pentru a merge la un centru cu cardiologie intervențională.

 

În Franța, transferul la un centru cu o unitate de cardiologie intervențională este realizat aproape sistematic de mai mulți ani.

 

Primele minute sunt cruciale.

Indiferent de spitalul unde este transferata victima unui stop cardiac, primele minute sunt cruciale. Chiar înainte de transferul la un spital, cel mai semnificativ lucru este managementul inițial: durata stopului cardiac înainte de primul masaj și timpul necesar pentru a recupera un ritm cardiac eficient.